Azi Maine

Deschid cu grija cartea, la pagini timpurii
Si caut adanc in paragraful cu-amintiri frumoase,
Citesc randuri amuzante care nu sunt odioase
Si vad in jur cum cad in capcana tineretii 

Parca nu era la fel, parca alergam mereu... 
Acum vad copii inchisi in casa in plina vara
Oare le-o fi frica sa mai iasa si pe-afara?
Sa-alerge pan' la colt de strada, le-o fi greu?

Frumos era cand ne-alergam la noua pietre,
Rupeam haine si ziceam ca-au fost ciupite de molii
Sau bateam mingea pana seara-n curtea scolii,
Si asteptam pana tarziu sa udam cu apa fete.

Timpul trece, oamenii s-au tot schimbat
Nu mai vezi baloane de apa cu sapun...
Nu mai vezi tabere cu vederi, trimise de pe drum
Vezi doar un pustiu amar, si-o amintire de lasat!

Seara

Soarele coboara, dispare, parca fuge
Se vede-n departare o luminita-aprinsa
E parca o chemare, din vatra catre seara
Sa vina, sa se-aseze, sa stinga tot afara!

Lumini se-aprind tot mai des, si parca nu renunta
Sa lase intuneric, in voie, in splendoare
Un semn de intrebare, de ce cand caldura piere
Sa nu lasam sa domine, frigul in tacere?

In calm si liniste, pun capu jos pe perna
Si-nchid ochii usor, nu-mi mai doresc nimic
Ca un vis mirific, cand in plapuma te bagi
Ti-aduce inapoi, locuri si persoane dragi

Si stau pe un scaun, langa un semineu

Privesc in gol, ganduri profunde imi pornesc
In nostalgie privesc, lumea ca o stafie!
Care da de-o parte noaptea, si-o-nchide intr-o cutie



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Imi pare rau!

Un gol in suflet e durere, apasare, cade greu

Desi in lume e viteaz, mandru, erou mereu

Isi duce singur povara catre propriul calau

Si-n ultima cuvantare spune: Imi pare rau!

Tot ce-a fost a trecut, cuiele ies, gaurile raman

O ultima suflare, ne sopteste acest jupan,

Am ajuns departe, de grele framantat

Si striga pe sfarsit: Imi pare rau!, si N-am uitat!

Intr-un penar urat imi tin penita mea de foc

Cand scriu se misca lumea, dar timpul sta in loc

Mai zic inca odata, si am sa uit ce a trecut!

Imi pare nespus de rau!, Scuze!, Nu am vrut!

Parca pasesc pe jar, ma frige si ma doare

Acuma pe final, pana si speranta moare
Dar raman in continuare intr-o amintire frumoasa!
"Imi pare rau" e-o cuvantare, si nu e rusinoasa!



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Cuget ... are

Idei nescrise, uitate, ce raman mister
Cuvinte nespuse, gandite efemer
Rusine peste tot, lumea se fereste
Nu suspina, nici nu vorbeste...
                     Desi gandeste!

O revolta ascunsa, purtata in sine
Te lupti cu scop? Te lupti cu tine!
Scoate la iveala, arata ca poti
Arata ca esti in stare sa-i contrazici...
                     Pe toti!

Ataca, pandeste, fa ce-i necesar
Sa calci peste critici si tot ce e amar
Fi pentru altii centru, miez, focar
Si da in jurul tau, ce tu detii...
                     Un dar!

Uno, Rasaritul se arata, O ultima scrisoare,
Incerc s-ajut cum pot, o simpla exprimare
Doar simt nevoia sa o fac, nu car povara-n spate
Fii sigur ca si tu poti, defapt...
                     Oricine poate!



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

O ultima scrisoare

O ultima scrisoare, o ultima-adresare

O pana uscata, cu cerneala intarita

Scrum purtat de vant, cenusa aurita

Cu litere mici, o ultima chemare...

O ultima-nganare, un gest de disperare

Un caiet de amintiri, si-o poza prafuita

Vrei sa ai tot, vrei viata chinuita

Vorbe dure, aruncate la-ntamplare

Un semn de intrebare, ce s-a 'ntamplat oare?

Ciudat cum spune multe, o foaie mazgalita

Au fost clipe frumoase, a fost una cumplita

Cand fara ezitare, si frumusetea moare...

In cumpana atarna prostii in capul meu,

Usor se sting memorii, frumoase, din liceu

In taina ma framant, incerc sa scap de greu

Si-acum, si-atunci, si-ntotdeauna

            Te voi iubi........mereu

"Prezentul NU exista!

Traim din trecut...

Pentru Viitor!"

Primavara

Mai trece-usor, aprilie a venit

Vremea s-a mai incalzit

Pomii parca-au inflorit

Iarba toata a-nverzit

Soarele iese la joaca

Norii nu mai stau si pleaca

Vantul vrea si el sa treaca

Tantarii nu stiu ce sa faca

Viata revine parca cu frica

In jur totul se ridica

Si vietatea cea mai mica

Sta-n picioare, numai pica

Noaptea-i calda si senina

Luna-i plina de lumina

Apa curge acuma lina

Codru-i falnic, numai suspina

  

Se incepe-o noua viata

Pastele-a trecut si el prin fata

Si ne-a lasat cu o povata

Sa numai mancam...
       precum vorbeste-o cata

Lumea toata-i fericita

Parca-a fost iarasi urnita

Dupa-o iarna obosita

Primavara-i bine-primita!

"Prezentul NU exista!

Traim din trecut...

Pentru Viitor!"

E tot ce vreau...

Toata lumea ma intreaba care-i treaba cu blogu asta, numai scrii si tu nimik si asa mai departe. Vreau sa precizez niste treburi cu ocazia asta. Unu la mana, am creat acest blog in primu rand pentru a imi aduce poeziile si la cunostinta altora, doi la mana, nu am de gand sa postez in fiecare zi, sa am cine stie ce vizitatori pe zi sau in nici un caz sa fac vre-un ban cu treaba asta, trei la mana (am ceva maini!), daca mai apare pe ici-colo' o postare despre un anumit subiect sau mai stiu eu ce, cum dealtfel au fost, se intampla doar pentru ca simt nevoia sa spun anumite lucruri, nici de cum nu vor transforma 2,3 - 10 postari de genu asta blogul meu, intr-unul de zi cu zi ca sa zic asa. In plus, poeziile nu se scriu chiar asa de usor, si sincer, chiar nu am inspiratie zi de zi. Inca nu am facut pasul asta, dar cu siguranta va urma in cel mai apropiat viitor, si anume sa imi iau drepturile de autor pe "creatii". Important e ca daca cei care citesc aceste randuri ma inteleg, as cere un singur lucru in schimb, sub anonimat, sub numele real, de scena, de cum vrea fiecare in parte, sa incerce nu neaparat sa comenteze ci mai de graba sa critice fiecare poezie in parte daca s-ar putea. In felul asta as putea sa vad si eu multe defecte si asa mai departe. Nu pot sa uit cand un prieten mi-a zis ca astea nu-s poezii ca nu au ritm, tact, strofe sau mai stiu eu ce, si uite asa au aparut si d'alea. Si m-am bucurat mult cand mi s-a spus asta e cea mai misto, si mai seamana a poezie . Oricum, deja incep sa scriu prea mult si plictisesc omu. V-am pupat!



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Un Inger, O Fantasma

Am ajuns in stadiul in care decid ce imi este mai bine

Si astfel am ajuns in stadiul in care nu depind de tine

Dar din fericire e o treapta norocoasa

Dintre toate fetele, te-am gasit ce-a mai frumoasa

N-as putea sa descriu iubirea dintre noi, fiinca-as abera

Singura modalitate e de a o hiperboliza

Te-as asemui cu natura si misterele ce le-ncadreaza

Sau ai fi doar ca apa unui izvor in prima faza

As trimite toti ingerii din cer sa te pazeasca

L-as omori cu sange rece pe acela ce vrea sa te urmareasca

As fii cel mai fericit sa te vad plina de bucurie

Imi recunosc cel mai mare defect, sufar de gelozie
Nu stiu cum sa fac sa le dau la o parte pe toate
Pentru inima mea esti cea de-a doua jumatate
Nu renunt la multe lucruri si tu stii
Dar daca as renunta la tine cred ca as muri
Cred ca as renunta la toate daca as stii ca urmeaza...
Sa te pierd pe tine ... si nu ma intereseaza
Daca ar cadea cerul pe mine, dar tu vei fii a mea
Daca-ar trebui sa aleg o persoana de pe lume tu ai fii prima!
Caut pretutindeni lucrul cel mai frumos
Si tu nu esti, fiinca nivelul tau nu e atat de jos
Caut sa-ti gasesc loc in fata si-n spate
Dar tu cred ca esti mai presus de realitate
Nici un copil nu si-ar iubi mama cum te iubesc eu pe tine
Si nici un nebun n-ar fii mai nebun ca mine !
Nimanui din lumea asta nu cred ca i-ar fi bine
Daca n-ar avea langa el o fata ca tine
Caut in adancul meu sa imi imagineaz cat te iubesc
Caut ... caut ... caut ... pana obosesc
Caci nu gasesc nici un raspuns, nu se termina deloc
Dorinta de a fii langa tine arde ca un foc
Poate pentru tine este doar un simplu joc
Dar stiu ca atunci cand te-am cunoscut am fost plin de noroc
Am gresit de mii de ori si merit sa ma certi
Dar stiu ca in adancul inimii tale gasesti mereu sa ma ierti
Ramai pentru mine mai sus ca un trofeu
Te voi purta in suflet la bine si la greu
Si nu uita ca orice-as face pe lumea asta eu
Vei avea un loc aparte in inima mea mereu !



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Alb'n jur

In jur e alb, in fata se vede doar ninsoare

Un cer trist si gri, acopera maretul soare

Copaci se rup, parca-ar vrea sa-arunce'o craca

Iarna stapaneste, si nu vrea sa mai treaca!

Frigul te cuprinde doar cand privesti afara

Nu mai raman sperante...sa te gandesti la vara

Vezi oameni misunand, grabindu-se mereu

Masinile parc'ar imbatrani, se misca tot mai greu

Viscolul isi face jocul, vrea sa te bata cu zapada
Troieni se strang pe margini de zici ca fac parada
Cladirile si ele, fac bulgari si-i arunca
Nu poti sa ripostezi de turturii ce stau la panda...

Vantul suiera prin haine, se repede ca o spada
Mercuru cel gri si-urat, nu-nceteaza sa mai scada
Norii se uita incruntati, stau sa sufle cu zapada
Te-ascunzi de frica-n casa... numai sa nu te vada!

Codrul, batran si el, parca-ar sta sa se sparga

Omu pricajit si melancolic, a-ncetat si el sa mearga

A-ncetat orice sunet, parca-s intr-un film mut

Asa iarna lunga si nebuna... nici c-am mai vazut!

"Prezentul NU exista!

Traim din trecut...

Pentru Viitor!"

O oaza de lumina II

Ma gandesc la tine inainte sa adorm
Vad prin iubire noastra un lucru neuniform
Fac ce-mi sta-n putere sa-i disting cromatica
Incerc incontinuu sa-i definesc tematica
Oare va pica un semn,un miracol, un ajutor ?
Oare voi reusi sa realizez ceva pe viitor ?
Crezi ca voi ajunge vreodata sa ating o limita ?
Oare o fii precum latura matematicii infinita ?
Chiar crezi ca e cineva acolo sus care vegheaza ?
Vezi tu .. probabil ca din cauza acestui raspuns
Gandirea mea sta mereu treaza
Daca Dumnezeu ne-ar fi creat pe toti
De ce a mai facut si niste idioti ... ?
Care sa incerce sa-I dovedeasca inexistenta
Poate am fost creati de diavol, altfel nu vad interferenta
Aparenta e inselatoare si creaza violenta
Ar putea fi si el o simpla aparenta ???
Fac aceste legaturi fiinca daca Ar exista
As cunoaste raspunsul la intrebarea:
Cine sunt eu cu adevarat si pentru ce traiesc ?
Dar mai presus de toate ... cat de mult te iubesc ?
Poate as gasi in sfarsit un raspuns final
Poate acesta e complex ... poate e banal !
Dar totusi nu cred ca as putea sa o raportez
Cand ma gandesc la tine, parca visez
Nu cred ca va exista cineva care va dovedi ceva
Parca mi te imaginez cum imi spui: "cred ca D-zeu ar putea..."



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

La juma' de metru

Am avut o pauza considerabila din cauza examenelor, si ca sa fiu sincer mai mult din cauza lipsei de inspiratie :). Revin insa in forta si vreau sa discut putin despre tendinta de a te multumi cu jumatate de norma. Ca sa incep cu un exemplu evident sa se inteleaga mai bine o sa spun o mica povestioara: jucam intr-o zi cu soare poker pe net. Si eram la un turneu. O porcarie de turneu la care intrasem cu 1$ si daca terminam pe locu 7 faceam 2 6-3 5-4, si tot asa pana la primu loc la care luai in jur de 25 de $. Tin minte ca erau inscrisi peste 2000 de jucatori, si uite asa frumos am stat eu si am jucat pana am ramas in ultimii 10. Concentrare maxima, intre timp am inceput sa vorbesc cu prietena mea pe net careia i-am dat frumos raportul in legatura cu ce faceam. La care ea mi-a spus "Bravo, joaca acolo sa iesi pe primu loc!" si eu am dat replica foarte calm, "Macar sa termin pe 7 si tot e bine". Si brusc si dintr-o data a inceput sa imi tina morala, sa imi scoata ochii ca asa sunt eu si ca de fiecare data fac la fel, adik ma multumesc in momentu' in care am trecut cu pricina la peste 50%, spre reusita, si ma multumesc cu o bucurie mica in loc sa tind la maxim. Ca sa inchei frumos nu am mai rezistat tentatiei dupa ce am ramas in ultimii 7, si repede repede am iesit pe locu 5 din turneu cu cateva all-in-uri stupide. Pentru mine pe moment sincer a fost super OK, din peste 2000 de oameni doar 7 castigau, si eu am fost pe locul 5 din acei 7. WOW ... super tare, doar ca am stat mai apoi si m-am gandit: De ce asa? Si acum vine partea interesanta dupa o scurta analiza, si anume eu cand am intrat in acel turneu, mi-am propus defapt si de drept de la bun inceput sa ies cel putin pe 7. Probabil ca si din motivu' asta s-a terminat asa, dar nu era mai corect sa plec direct pe premiza: "Vreau sa castig turneu asta ?". As trage cu tristete o concluzie ca foarte multa lume ar judeca in prima faza ca si mine, iar dupa, in cazul in care stai si analizezi situatia cum am facut si eu, ajungi sa realizezi ca nu ai gandit corect. Pur si simplu nu a fost de nici o culoare vorba ca eu o sa castig 4, 5, 20, 100 $, nu au nici o valoare in lectia pe care am primit-o in cazul de fata. Acum sincer am tras concluziile necesare, si promit ca o sa schimb multe pe viitor. Sper sa trageti si voi la randul vostru conluzii pozitive din acest post, si poate cine stie o sa va ajute candva.



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Rasaritul se arata!

O stea ce licareste pe ceru-ntunecat

Imi atinge-o pleoapa si ma scoala din vis

Crengile se clatina de dimineata dis

Noaptea se trezeste si vegheaza ne-ncetat

O furtuna usoara porneste de-ndat

Si-arata coltii acri, armata si-o ingana

E un ostas al vremii, cuprinde totu-n mana

Taranilor li teama, sunt toti la arat

O raza-ncet apare, apare ca un sfat
Cocosii ne vorbesc, striga falnic din struna
Pe buze simti usor, atingere de bruma
Soarele-n mandria lui, se-ntoarce in palat

Deasupra caselor tacute se ridica nori de vata
Sclipiri anoste se aprind pretutindeni prin vapai
Se vad miscari in zare, carute trec in vai
Totul prinde viata, Rasaritul mi se-arata!



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Lacrima

Frunze calatorind usor, cad purtate de vant
Ma trimit in fantasme, caut pana in gand
Intr-o umbra uitata, vad o scanteie pierduta
Parca ar fi o fata, cu infatisare sluta

Pierd clipe in zadar asteptand raspuns?
Se uita ciudat, parca sta sa dea in plans
Incerc sa fac un pas sa pot vedea mai bine
Dar cu fiecare inaintare, e mai departe de mine

-Cine esti tu? De unde vii? .. intreb aievea
Oare gresesc? Oare am facut ceva?
Nu pot sa inteleg, as vrea sa ma retrag
Si totusi ceva ma tine, totul devine vag

O raza de lumina ma-nvaluie din spate
O fi ce simti si tu? O fi singuratate?
Acum totul se limpezeste, toate prind contur
Realizez ca ai dreptate, uitandu-ma in jur…

Norii se aduna ca de ploaie, simt ca e suferinta
Intr-o clipa se dezvolta in mine… o singura dorinta
As vrea sa fiu cu tine, sa-ti strang mana usor
Sa ne simtim ca alta data, cand ne-ntalneam pe coridor




"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

O oaza de lumina

Tot tin sa vorbesc si aici pe blog ce am inceput din ce in ce mai des sa abordez cu prietenii mei, si anume stadiul acesta al vietii in care am ajuns si eu multi apropiati, care sincer am ajuns sa cred ca face parte 100% din ciclul normal pe care toti il urmam. La ce se refera el? Ei bine este vorba per ansamblu de pritenii de langa tine. Am trecut de starea in care consider mare majoritate din apropiati fiind asa numitii "tovarasi de viata" care vor fi langa tine cand ti-e lumea mai draga. Concluzia care am tras-o din tot ce s-a intamplat pana acum pentru mine este urmatoarea: toate cursurile pe care le-am urmat pana acum sunt reale, sunt adevarate, sunt bune. Da, exista intr-adevar asa zisi tovarasi pe care te poti baza, in schimb, ascultand mai multe voci din juru meu, si mai ales vazand fel si fel de situatii am ajuns nu sa corectez aceasta gandire ci sa adaug pur si simplu ceva scurt, si anume: la toata treaba asta, daca sunteti careva de parere cu mine, trebuie pusa o limita neaparat. Iar in momentul in care pui o limita unei prietenii, automat inseamna ca nu te mai bazezi 100% pe acea persoana, iar treaba asta schimba faptul ca tu ramai cu aceeasi conceptie, dar impaci partea care spune ca numai exista asa ceva, iar in acelasi timp iti pregatesti singur terenul, pentru ca sincer acum, nu se merita sa iti mai pui increderea totala in altcineva inafara de tine. Probabil ca multi or sa zica acum ca ma contrazic singur, ca ideile se bat cap in cap. Da e posibil, dar asta doar pentru ca aici vreau sa ma adresez in mod special celor care inca isi mai pun baza totala in cineva. Ca sa nu treceti brusc in extrema opusa, ati putea mai simplu sa faceti treaba asta pentru ca sincer, nu o spun cu rautate, e mai bine sa stii ca pierzi ceva din cauza ta decat sa te dezamageasca altii. Iar pentru cei care cred ca nu exista asta ceva, sincer! Va inselati amarnic. Exista! Da sunt greu de gasit, da sunt greu de tinut aproape, da ... da ... da ... DA EXISTA! Si asta o stiti si voi foarte bine doar ca v-ati obisnuit sa fiti in orice situatie fie ea grea, usoara pe cont propriu, si asta nu va lasa sa mai sperati in alte lucruri exterioare. Si gata cu filozofismele, promit ca urmatoarea postare o sa fie iarasi o poezie.




"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Am ajuns oare ?

In stadiul in care ne este frica sa ne exprimam? Ca se face caterinca sau misto, sau oricare ar fi motivul stiu din propria experienta ca devine din ce in ce mai greu sa te exprimi, implicit sa arati ceea ce iti place. Mi-a luat ceva sa imi fac curajul necesar sa aduc acest blog in stadiul in care altii ar putea sa citeasca ce imi place mie sa fac. Fel si fel de exprimari de genu "tu ai scris", "tu ai facut"...da, si chiar nu mi se pare foarte greu, ce e mai greu e sa inghiti tot ce se spune despre tine si asa mai departe. Prietenu meu Cip (blog in dreapta jos) mi-a zis pe un ton ironic, lumea te ia la inceput la misto, apoi te accepta, dupa care te ia in serios. Sincer cred ca are mare dreptate. Sunt curios daca voi parcurge si eu pasii astia. As vrea sa vad si alte pareri despre diverse lucruri pe care la fel ca si mine, va place sa le faceti dar aveti anumite retineri.




"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Ploaie de vara...

Ma las purtat de ganduri trecand usor pe strada
Si-astept din clipa-n clipa un strop din cer sa cada
Sunt pe o alee-ngusta, plina, dar cam trista
Ma uit in sus si vad un nor sumbru ce persista
Parca-ar sta de-ndata o furtuna sa porneasca
Vad lumea in jurul meu cum incepe sa se grabeasca
La doi pasi mai in fata un batranel curios
Merge si el agale privind mirat in jos
In ritm usor se plimba urmand parca-o melodie
Pe chipul sau rusinos citindu-se melancolie
La o taraba-n laturi un vanzator furios
Porneste intr-o clipa sa-si stranga de pe jos
Si nici macar n-apuc sa mai pun un pas
Caci simt o lacrima din cer ce se aseaza-ncet pe nas
Si iata se porneste si un vant nervos in viteza
Si strange la o'lalta toate frunzele de pe faleza
Lumea grabeste pasul si cauta adapost
Eu ma las purtat in vant gandindu-ma ca n-are rost
Vara isi arata coltii cu o ploaie deasa si sinistra
Straduta aceasta mica devine si mai trista
Nu se mai vede in jur deloc lume fericita

Doar o masina-ntarziata trecu si ea grabita

Peste tot miroase tare numai a verdeata,

Deodata se opreste tot...a fost o mocaneata

"Prezentul NU exista!

Traim din trecut...

Pentru Viitor!"

Uno

O petala fina, imbibata in tandrete
O fata pura, ce exprima doar finete
Un suflet curat, ce te indeamna la frumos
Un conflict de sine ce pare periculos
O flacara stinsa, rupta dintr-un foc etern
O constiinta departe de a putea fi demn
O picatura stranie venita de departe
O fila desprinsa, o prea-frumoasa carte
O legenda cruda ce-a fost data uitarii
Un vis neimplinit caruia, i-a venit clipa plecarii
O lama ascutita impiedicata de o ata
Un steag falnic, dar care nu se-nalta
Un vers de neuitat ce a ramas nescris
Un strop de bucurie cazut din paradis
O inima mare, ce a-ncetat sa mai bata
O poezie lunga, frumoasa, dar uitata
Un obicei ciudat, pe un strain teren
Un sentiment curat, coborat din infern
O sabie intr-o stanca, ce isi misca locul
Un copil istet, ce nu elucideaza jocul
Un fir ce-atarna vesnic cu ultima putere
O petala fina, ce cade, la prima mangaiere
Un gest urat sustinut cu inconstienta si tarie
Pentru unii boala, pentru altii gelozie!




"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"