Am ajuns oare ?

In stadiul in care ne este frica sa ne exprimam? Ca se face caterinca sau misto, sau oricare ar fi motivul stiu din propria experienta ca devine din ce in ce mai greu sa te exprimi, implicit sa arati ceea ce iti place. Mi-a luat ceva sa imi fac curajul necesar sa aduc acest blog in stadiul in care altii ar putea sa citeasca ce imi place mie sa fac. Fel si fel de exprimari de genu "tu ai scris", "tu ai facut"...da, si chiar nu mi se pare foarte greu, ce e mai greu e sa inghiti tot ce se spune despre tine si asa mai departe. Prietenu meu Cip (blog in dreapta jos) mi-a zis pe un ton ironic, lumea te ia la inceput la misto, apoi te accepta, dupa care te ia in serios. Sincer cred ca are mare dreptate. Sunt curios daca voi parcurge si eu pasii astia. As vrea sa vad si alte pareri despre diverse lucruri pe care la fel ca si mine, va place sa le faceti dar aveti anumite retineri.




"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Ploaie de vara...

Ma las purtat de ganduri trecand usor pe strada
Si-astept din clipa-n clipa un strop din cer sa cada
Sunt pe o alee-ngusta, plina, dar cam trista
Ma uit in sus si vad un nor sumbru ce persista
Parca-ar sta de-ndata o furtuna sa porneasca
Vad lumea in jurul meu cum incepe sa se grabeasca
La doi pasi mai in fata un batranel curios
Merge si el agale privind mirat in jos
In ritm usor se plimba urmand parca-o melodie
Pe chipul sau rusinos citindu-se melancolie
La o taraba-n laturi un vanzator furios
Porneste intr-o clipa sa-si stranga de pe jos
Si nici macar n-apuc sa mai pun un pas
Caci simt o lacrima din cer ce se aseaza-ncet pe nas
Si iata se porneste si un vant nervos in viteza
Si strange la o'lalta toate frunzele de pe faleza
Lumea grabeste pasul si cauta adapost
Eu ma las purtat in vant gandindu-ma ca n-are rost
Vara isi arata coltii cu o ploaie deasa si sinistra
Straduta aceasta mica devine si mai trista
Nu se mai vede in jur deloc lume fericita

Doar o masina-ntarziata trecu si ea grabita

Peste tot miroase tare numai a verdeata,

Deodata se opreste tot...a fost o mocaneata

"Prezentul NU exista!

Traim din trecut...

Pentru Viitor!"

Uno

O petala fina, imbibata in tandrete
O fata pura, ce exprima doar finete
Un suflet curat, ce te indeamna la frumos
Un conflict de sine ce pare periculos
O flacara stinsa, rupta dintr-un foc etern
O constiinta departe de a putea fi demn
O picatura stranie venita de departe
O fila desprinsa, o prea-frumoasa carte
O legenda cruda ce-a fost data uitarii
Un vis neimplinit caruia, i-a venit clipa plecarii
O lama ascutita impiedicata de o ata
Un steag falnic, dar care nu se-nalta
Un vers de neuitat ce a ramas nescris
Un strop de bucurie cazut din paradis
O inima mare, ce a-ncetat sa mai bata
O poezie lunga, frumoasa, dar uitata
Un obicei ciudat, pe un strain teren
Un sentiment curat, coborat din infern
O sabie intr-o stanca, ce isi misca locul
Un copil istet, ce nu elucideaza jocul
Un fir ce-atarna vesnic cu ultima putere
O petala fina, ce cade, la prima mangaiere
Un gest urat sustinut cu inconstienta si tarie
Pentru unii boala, pentru altii gelozie!




"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"