La juma' de metru

Am avut o pauza considerabila din cauza examenelor, si ca sa fiu sincer mai mult din cauza lipsei de inspiratie :). Revin insa in forta si vreau sa discut putin despre tendinta de a te multumi cu jumatate de norma. Ca sa incep cu un exemplu evident sa se inteleaga mai bine o sa spun o mica povestioara: jucam intr-o zi cu soare poker pe net. Si eram la un turneu. O porcarie de turneu la care intrasem cu 1$ si daca terminam pe locu 7 faceam 2 6-3 5-4, si tot asa pana la primu loc la care luai in jur de 25 de $. Tin minte ca erau inscrisi peste 2000 de jucatori, si uite asa frumos am stat eu si am jucat pana am ramas in ultimii 10. Concentrare maxima, intre timp am inceput sa vorbesc cu prietena mea pe net careia i-am dat frumos raportul in legatura cu ce faceam. La care ea mi-a spus "Bravo, joaca acolo sa iesi pe primu loc!" si eu am dat replica foarte calm, "Macar sa termin pe 7 si tot e bine". Si brusc si dintr-o data a inceput sa imi tina morala, sa imi scoata ochii ca asa sunt eu si ca de fiecare data fac la fel, adik ma multumesc in momentu' in care am trecut cu pricina la peste 50%, spre reusita, si ma multumesc cu o bucurie mica in loc sa tind la maxim. Ca sa inchei frumos nu am mai rezistat tentatiei dupa ce am ramas in ultimii 7, si repede repede am iesit pe locu 5 din turneu cu cateva all-in-uri stupide. Pentru mine pe moment sincer a fost super OK, din peste 2000 de oameni doar 7 castigau, si eu am fost pe locul 5 din acei 7. WOW ... super tare, doar ca am stat mai apoi si m-am gandit: De ce asa? Si acum vine partea interesanta dupa o scurta analiza, si anume eu cand am intrat in acel turneu, mi-am propus defapt si de drept de la bun inceput sa ies cel putin pe 7. Probabil ca si din motivu' asta s-a terminat asa, dar nu era mai corect sa plec direct pe premiza: "Vreau sa castig turneu asta ?". As trage cu tristete o concluzie ca foarte multa lume ar judeca in prima faza ca si mine, iar dupa, in cazul in care stai si analizezi situatia cum am facut si eu, ajungi sa realizezi ca nu ai gandit corect. Pur si simplu nu a fost de nici o culoare vorba ca eu o sa castig 4, 5, 20, 100 $, nu au nici o valoare in lectia pe care am primit-o in cazul de fata. Acum sincer am tras concluziile necesare, si promit ca o sa schimb multe pe viitor. Sper sa trageti si voi la randul vostru conluzii pozitive din acest post, si poate cine stie o sa va ajute candva.



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Rasaritul se arata!

O stea ce licareste pe ceru-ntunecat

Imi atinge-o pleoapa si ma scoala din vis

Crengile se clatina de dimineata dis

Noaptea se trezeste si vegheaza ne-ncetat

O furtuna usoara porneste de-ndat

Si-arata coltii acri, armata si-o ingana

E un ostas al vremii, cuprinde totu-n mana

Taranilor li teama, sunt toti la arat

O raza-ncet apare, apare ca un sfat
Cocosii ne vorbesc, striga falnic din struna
Pe buze simti usor, atingere de bruma
Soarele-n mandria lui, se-ntoarce in palat

Deasupra caselor tacute se ridica nori de vata
Sclipiri anoste se aprind pretutindeni prin vapai
Se vad miscari in zare, carute trec in vai
Totul prinde viata, Rasaritul mi se-arata!



"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

Lacrima

Frunze calatorind usor, cad purtate de vant
Ma trimit in fantasme, caut pana in gand
Intr-o umbra uitata, vad o scanteie pierduta
Parca ar fi o fata, cu infatisare sluta

Pierd clipe in zadar asteptand raspuns?
Se uita ciudat, parca sta sa dea in plans
Incerc sa fac un pas sa pot vedea mai bine
Dar cu fiecare inaintare, e mai departe de mine

-Cine esti tu? De unde vii? .. intreb aievea
Oare gresesc? Oare am facut ceva?
Nu pot sa inteleg, as vrea sa ma retrag
Si totusi ceva ma tine, totul devine vag

O raza de lumina ma-nvaluie din spate
O fi ce simti si tu? O fi singuratate?
Acum totul se limpezeste, toate prind contur
Realizez ca ai dreptate, uitandu-ma in jur…

Norii se aduna ca de ploaie, simt ca e suferinta
Intr-o clipa se dezvolta in mine… o singura dorinta
As vrea sa fiu cu tine, sa-ti strang mana usor
Sa ne simtim ca alta data, cand ne-ntalneam pe coridor




"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"

O oaza de lumina

Tot tin sa vorbesc si aici pe blog ce am inceput din ce in ce mai des sa abordez cu prietenii mei, si anume stadiul acesta al vietii in care am ajuns si eu multi apropiati, care sincer am ajuns sa cred ca face parte 100% din ciclul normal pe care toti il urmam. La ce se refera el? Ei bine este vorba per ansamblu de pritenii de langa tine. Am trecut de starea in care consider mare majoritate din apropiati fiind asa numitii "tovarasi de viata" care vor fi langa tine cand ti-e lumea mai draga. Concluzia care am tras-o din tot ce s-a intamplat pana acum pentru mine este urmatoarea: toate cursurile pe care le-am urmat pana acum sunt reale, sunt adevarate, sunt bune. Da, exista intr-adevar asa zisi tovarasi pe care te poti baza, in schimb, ascultand mai multe voci din juru meu, si mai ales vazand fel si fel de situatii am ajuns nu sa corectez aceasta gandire ci sa adaug pur si simplu ceva scurt, si anume: la toata treaba asta, daca sunteti careva de parere cu mine, trebuie pusa o limita neaparat. Iar in momentul in care pui o limita unei prietenii, automat inseamna ca nu te mai bazezi 100% pe acea persoana, iar treaba asta schimba faptul ca tu ramai cu aceeasi conceptie, dar impaci partea care spune ca numai exista asa ceva, iar in acelasi timp iti pregatesti singur terenul, pentru ca sincer acum, nu se merita sa iti mai pui increderea totala in altcineva inafara de tine. Probabil ca multi or sa zica acum ca ma contrazic singur, ca ideile se bat cap in cap. Da e posibil, dar asta doar pentru ca aici vreau sa ma adresez in mod special celor care inca isi mai pun baza totala in cineva. Ca sa nu treceti brusc in extrema opusa, ati putea mai simplu sa faceti treaba asta pentru ca sincer, nu o spun cu rautate, e mai bine sa stii ca pierzi ceva din cauza ta decat sa te dezamageasca altii. Iar pentru cei care cred ca nu exista asta ceva, sincer! Va inselati amarnic. Exista! Da sunt greu de gasit, da sunt greu de tinut aproape, da ... da ... da ... DA EXISTA! Si asta o stiti si voi foarte bine doar ca v-ati obisnuit sa fiti in orice situatie fie ea grea, usoara pe cont propriu, si asta nu va lasa sa mai sperati in alte lucruri exterioare. Si gata cu filozofismele, promit ca urmatoarea postare o sa fie iarasi o poezie.




"Prezentul NU exista!
Traim din trecut...
Pentru Viitor!"